– o analiză de Stuart Fox, Director IATA pentru Operațiuni de Zbor și Tehnice –
Presiunea recentă asupra lanțurilor logistice și a pieței energetice globale, generată de războiul din Orientul Mijlociu, a readus în prim-plan un subiect la care majoritatea pasagerilor nu se gândește aproape niciodată: aprovizionarea cu combustibil pentru aviație și rolul ei esențial în funcționarea transportului aerian.
Dacă războiul continuă, este posibil ca, la un moment dat, să apară penurii de combustibil în anumite regiuni ale lumii. Totuși, o abordare mai flexibilă ar putea ajuta industria să utilizeze mai eficient resursele disponibile și să permită companiilor aeriene să își mențină programele de zbor fără întreruperi.
Aviația comercială se bazează în principal pe două tipuri de combustibil: Jet A-1, standardul global utilizat în majoritatea operațiunilor internaționale, și Jet A, folosit preponderent în America de Nord. Ambele sunt aprobate pentru utilizare și îndeplinesc cerințele tehnice atunci când sunt gestionate corespunzător. Deși sunt foarte asemănătoare, ele nu sunt identice. Principala diferență operațională este punctul de îngheț. Jet A-1 are un punct maxim de îngheț mai scăzut (-47°C) decât Jet A (-40°C), ceea ce oferă aeronavelor alimentate cu Jet A-1 o flexibilitate mai mare pe rutele lung-curier și pe cele care traversează zonele polare. Este însă o diferență pe care industria o gestionează deja eficient.
Companiile aeriene din America de Nord utilizează Jet A în mod curent, bazându-se pe proceduri stabilite și, acolo unde este necesar, pe utilizarea unui aditiv pentru a asigura operarea în siguranță în condiții de temperaturi foarte scăzute. Acesta este modul în care sunt deservite comunități precum Fairbanks, Alaska, unde temperaturile la sol pot ajunge frecvent la -30°C, iar la altitudinea de croazieră pot coborî sub -50°C. În plus, companiile aeriene reduc riscurile asociate temperaturilor exterioare scăzute printr-o planificare atentă a zborului și prin monitorizarea continuă, pentru a se asigura că aeronavele operează în condiții normale și în limitele aprobate.
Aprovizionarea cu combustibil în Europa ar putea fi afectată dacă războiul din Orientul Mijlociu se prelungește. În acest context, utilizarea Jet A – produs la scară largă în afara regiunii Golfului – ar putea reprezenta o soluție practică pentru reducerea presiunii asupra lanțurilor de aprovizionare existente. Pentru a susține această flexibilitate, IATA și Agenția Europeană pentru Siguranța Aviației (EASA) au publicat ghiduri privind modul în care Jet A ar putea fi utilizat în piețe care, în mod tradițional, se bazează pe Jet A-1.
Această opțiune ar putea oferi companiilor aeriene mai multe alternative în cazul unor probleme cu aprovizionarea de combustibil. Acolo unde este implementată, soluția ar permite operatorilor europeni și companiilor aeriene din alte regiuni să funcționeze într-un mod similar cu numeroși operatori din Canada, unde trecerea de la Jet A la Jet A-1 este parte a operațiunilor sezoniere. Desigur, tranziția între cele două tipuri de combustibil omologat trebuie realizată printr-o procedură strictă și bine controlată.
Atât ghidurile IATA, cât și cele ale EASA stabilesc aspectele practice pe care companiile trebuie să le ia în considerare atunci când Jet A este introdus într-un sistem proiectat pentru Jet A-1. Pentru operatori, aceasta presupune luarea în calcul a punctului de îngheț mai ridicat al Jet A atunci când sunt planificate rute prin spații aeriene cu temperaturi foarte scăzute și asigurarea faptului că zborul se desfășoară în limitele de operare aprobate ale aeronavei. Pentru furnizorii de combustibil și aeroporturi, această tranziție ar putea implica adoptarea unui proces operațional diferit, care să includă actualizarea procedurilor, etichetare clară și măsuri suplimentare de control al calității.
Dincolo de aspectele operaționale ale zborului, pot fi necesare și alte ajustări. Contractele de furnizare a combustibilului care prevăd utilizarea exclusiv a Jet A-1 ar trebui revizuite. Similar, condițiile și documentația aferentă asigurărilor vor trebui actualizate. Bineînțeles, comunicarea clară va fi esențială și va trebui realizată prin canale oficiale. Niciunul dintre aceste elemente nu este deosebit de complex, însă necesită coordonare la nivelul întregului lanț de aprovizionare.
Rezultatul este un sistem mai flexibil, iar acest lucru este important. Utilizarea Jet A pe piețele care se bazează în principal pe Jet A-1 extinde accesul la sursele de aprovizionare existente. Nu se creează un nou stoc de combustibil, dar companiile aeriene și furnizorii vor avea la dispoziție mai multe opțiuni atunci când livrările sunt supuse presiunii. În condiții normale, această flexibilitate poate trece neobservată. Contextul actual o face însă esențială pentru menținerea funcționării întregului sistem.
Sursa: IATA Opinions Blog – Jet Fuel Flexibility: How the Industry Is Preparing for Supply Disruptions
