Am promis că revenim cu a doua parte de mituri despre zborul cu avionul, așa că iată-ne aici! În prima parte am vorbit despre gustul sucului de roșii, curenții de mare altitudine, aerul din cabină și deshidratarea din timpul zborului. Acum mergem mai departe și abordăm subiectele care îi neliniștesc cel mai mult pe pasageri: ușile avionului, fulgerele, turbulențele sau misterioasele dispariții din Triunghiul Bermudelor. Din fericire, realitatea este mult mai puțin spectaculoasă decât legendele.

Triunghiul Bermudelor e o zonă întinsă din nordul Caraibelor, învăluită de un aer sinistru datorită poveștilor despre nave și avioane dispărute în condiții misterioase. Teorii dintre cele mai fanteziste, de la fenomene inexplicabile până la intervenții extraterestre, menite să ”explice” accidentele, au sporit acest renume nedorit.

În realitate, piloții nu ocolesc această regiune. Rutele aeriene traversează frecvent zona, iar din punct de vedere statistic ea nu este mai periculoasă decât orice altă întindere de ocean.

Este una dintre cele mai populare scene de film, care în realitate este imposibilă. Orice ușă de avion, pentru a fi deschisă, trebuie trasă întâi spre interior. La altitudinea de croazieră, presiunea din cabină este mult mai mare decât cea din exterior, iar această diferență împinge ușa atât de puternic în cadrul ei încât nicio persoană nu o poate deschide. În plus, ușile avioanelor moderne sunt securizate prin sisteme mecanice de blocare.

Incidentele reale în care o ușă a fost deschisă au avut loc în timpul ”pre-presurizării” (la decolare) sau după depresurizarea aeronavei, când diferența de presiune este foarte mică sau inexistentă.

În acest caz, orice tentativă este tratată cu maximă seriozitate. Echipajul intervine imediat, iar gestul poate duce la o aterizare de urgență și cu siguranță atrage consecințe legale serioase.

În întreaga lume, avioanele de pasageri sunt lovite de fulgere în fiecare zi. Se estimează că fiecare avion din flota comercială a Statelor Unite este lovit (ușor) de fulger de cel puțin o dată pe an. Însă, de cele mai multe ori, pasagerii nici măcar nu își dau seama că s-a întâmplat.

Carcasa metalică a aeronavei funcționează ca o cușcă Faraday, care face ca descărcarea electrică să circule pe exteriorul aeronavei și să se disipeze (de obicei prin coadă) fără a afecta interiorul. Este același principiu care face ca și interiorul unui autoturism să fie protejat în timpul unei furtuni.

În plus, avioanele sunt proiectate și testate special pentru a face față unor situații de acest tip, iar ultimul accident aviatic atribuit unui fulger s-a produs în urmă cu multe decenii.

Deși sunt neplăcute și uneori chiar intimidante, turbulențele nu reprezintă un pericol pentru integritatea unui avion comercial.

Aeronavele sunt construite ca să reziste unor solicitări mult mai mari decât cele întâlnite în condiții normale de zbor. În timpul testelor, aripile sunt flexate în sus, iar cabina presurizată este trasă în jos, fără să cedeze.

În plus, echipajele dispun astăzi de informații meteorologice extrem de precise și pot anticipa zonele cu posibile turbulențe. De cele mai multe ori, fie traversează fără probleme regiunea respectivă, fie modifică altitudinea pentru un zbor mai lin.

Singura recomandare care rămâne valabilă (și de mare ajutor) este purtarea centurii de siguranță chiar și atunci când semnul luminos este stins.

În ciuda numelui, cutia neagră este portocaliu aprins. Culoarea a fost aleasă tocmai pentru a putea fi identificată cât mai ușor după un accident, indiferent dacă se află pe uscat sau în apă.

De fapt, cutia neagră include două dispozitive: unul înregistrează parametrii tehnici ai zborului, iar celălalt captează conversațiile și sunetele din cabina piloților.

Aparatul este de obicei amplasat în coada avionului, deoarece această parte are șanse să rămână intactă chiar și după un impact. Cutiile negre sunt proiectate să reziste la incendii, șocuri extreme, presiuni foarte ridicate și temperaturi care depășesc o mie de grade Celsius.

Nu, nimic nu este evacuat în aer atunci când este trasă apa.

Toaletele avioanelor folosesc un sistem de vacuumare bazat pe diferența de presiune dintre cabină și containere speciale, complet etanșe, în care sunt depozitate deșeurile. Acestea sunt golite exclusiv la sol, de personal specializat.

Povestea despre așa-numita „gheață albastră” provine din trecut, când, în cazuri foarte rare, puteau exista scurgeri ale lichidului dezinfectant în care erau incluse deșeurile. Sistemele moderne sunt însă complet sigilate, astfel că acest scenariu aparține aproape în totalitate istoriei aviației.

Oricât de firească ar fi emoția dinaintea îmbarcării, datele sunt cât se poate de clare: avionul rămâne cel mai sigur mijloc de transport din lume. În fiecare zi au loc peste 100.000 de zboruri, iar accidentele grave sunt extrem de rare. Probabilitatea de a fi implicat într-un astfel de eveniment este de sub unu la câteva milioane, incomparabil mai mică decât în cazul deplasărilor cu mașina.

Acest nivel de siguranță nu este deloc întâmplător, ci rezultatul unui sistem construit în jurul prevenirii riscurilor: aeronave inspectate riguros înaintea fiecărui zbor și supuse periodic unor revizii complexe, piloți care se antrenează constant în simulatoare pentru cele mai diverse situații, sisteme redundante capabile să preia instantaneu funcțiile esențiale dacă apare o defecțiune și controlori de trafic care monitorizează permanent fiecare aeronavă. În plus, orice incident, chiar și unul minor, este analizat în detaliu, astfel încât fiecare lecție învățată să contribuie la creșterea siguranței zborurilor viitoare.

V-am deschis apetitul pentru o nouă călătorie? Echipa Aerotravel vă ajută să găsiți destinația și zborul!